Wikishop:Drepturi de autor în România

De la Wikishop, enciclopedia shoppingului
Jump to navigation Jump to search

Această pagină se referă la legislația din România cu privire la drepturile de autor. Pentru politica Wikishop privind drepturile de autor, vedeți Wikishop:Drepturi de autor.

Acest îndrumar cuprinde detalii legate de evoluția în timp a legislației din România privitoare la drepturile de autor. Contribuitorii vor putea astfel deduce dacă termenul de protejare a unei opere date a expirat sau nu. Pentru aceasta este nevoie de informații precum: data publicării operei, data morții autorului, detalii despre moștenitorii acestuia etc.

De notat că toate perioadele de protecție curg de la 1 ianuarie al anului următor datei de referință (data morții autorului sau data aducerii la cunoștința publicului, după caz).

Legislație

Legea presei din 13 aprilie 1862

Această lege, promulgată de Alexandru Ioan Cuza, fixa dreptul de a transmite exploatarea operei prin moștenire pe o perioadă de 10 ani de la moartea autorului.[1] Această lege este prea veche ca să mai producă efecte juridice.

Legea nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietății literare și artistice

Textul legii: http://www.orda.ro/fisiere/legi/legea%20126%20%20din%201923.pdf

Această lege fixa data trecerii operei în domeniul public la 30 de ani de la moartea autorului.[1]

Prevederile acestei legi au fost modificate:

  • prin Legea privind contractul de editură și dreptul de autor asupra operelor literare, la 24 iulie 1946, parțial abrogată prin Decretul nr. 16 din 14 ianuarie 1949 – „Decret privind difuzarea și editarea cărții” [1]
  • prin Decretul nr. 19/1951 privind dreptul de autor asupra operelor literale susceptibile de a fi tipărite, decret care a suferit o modificare în ianuarie 1952 prin Decretul nr. 428/1952.[2]

Modificările n-au afectat perioadele.

Decretul nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor

Textul legii: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/106

Acest decret,[3] a abrogat toate legislațiile anterioare, dar nu a anulat efectele de trecere în domeniul public produse de ele.

Decretul prevede la art. 7 trei excepții. Acestea instituie termenele de folosință a drepturilor patrimoniale:

  • a) pe termen de 20 ani de la apariția operei cu privire la autorii care alcătuiesc enciclopedii, dicționare și culegeri
  • b) pe termen de 10 ani de la apariție cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice
  • c) pe termen de 5 ani de la apariție cu privire la autorul de fotografii artistice separate

Pentru restul cazurilor, decretul prevede că autorul se bucură de drepturile de autor pe durata vieții lui (art. 2).

După moartea autorului, de drepturile de autor se bucură (art. 6):

  • a) soțul si ascendenții (părinții) autorului, pe tot timpul vieții fiecăruia
  • b) descendenții lui (copiii și urmașii lor), pe timp de 50 ani (nn. de la moartea autorului)
  • c) ceilalți moștenitori (frați, surori, unchi, mătuși, veri, verișoare, moștenitori testamentari) pe timp de 15 ani (nn. de la moartea autorului), fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moștenire.

Pentru persoanele juridice, termenul de protecție a fost fixat la 50 ani de la apariție.

Prin „apariție” se înțelege orice mod de aducere la cunoștința publicului a operei. Practic, deoarece în acea perioadă forma electronică încă nu era dezvoltată, prin publicare în cărți, reviste, ziare, prezentare în expoziții, evenimente culturale, radiodifuziune și televiziune.

Decretul a fost modificat prin:

  • Decretul nr. 358 din 3 august 1957 și Decretul nr. 1172 din 30 decembrie 1968.[4] Acestea nu au modificat termenele.

Acest decret a rămas în vigoare până în 23 iunie 1996 inclusiv,[5] iar unele prevederi chiar până în 29 iulie 2004 inclusiv.[6]

Legea nr. 8 din 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe

Textul legii: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/7816

Această lege[7] a abrogat Decretul 321/1956 și este în vigoare, ea producând efecte din 24 iunie 1996.[5]

Legea 8/1996 fixează termenele de protecție ale drepturilor de autor în conformitate cu legislația UE, adică la:

  • 70 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor colective (art. 28) sau a operelor publicate fără indicarea autorului sau a celor publicate sub pseudonim iar autorul nu a fost identificat în cei 70 de ani de la publicare (art. 26 (1))
  • 70 de ani de la moartea autorului indiferent când a fost adusă opera la cunoștința publică (art. 25)
  • 25 de ani de la aducerea la cunoștința publică a operelor postume, a căror durată de protecție de 70 de ani de la moartea autorului a expirat

Legea a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, Ordonanța de Urgență 123/2005 și Legea 329/2006, fără a fi modificate termenele.[7]

Prelungirea perioadei de protecție

Legea 8/1996 nu a instituit protejarea retroactivă a drepturilor de autor a căror durată de protecție expirase, și nici nu a restabilit protejarea drepturilor de autor pe eventualul rest de timp conform noilor termene, ci doar a prelungit durata protejării la cele pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare până la termenele actuale (art. 149 (3)).

Textul inițial al legii[8] a fost formulat ambiguu (lipsea particula „nu” susmenționată). Se pare că formularea inițială intenționa să restabilească protecția - lucru care s-a dovedit imposibil. Ca urmare s-a avansat ideea că lipsa particulei „nu” a fost o greșeală de tipar, și că sensul este cel din forma actuală a legii. În acest sens, aplicarea art. 149 (3) se poate face doar de la data intrării în vigoare a prevederilor Legii 285/2005[9] care a făcut corecția, adică din 30 iulie 2004,[10] deși unii juriști consideră că sensul legii era clar încă din forma inițială, deci că s-ar aplica din 24 iunie 1996.


Revista presei

La data de 4 noiembrie 2005, Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă (CRP), a remis un comunicat prin care „solicită deținătorilor paginilor de Internet care preiau articole și știri din edițiile electronice ale ziarelor și agențiilor de presă sfidând reglementările dreptului de autor, să înceteze încălcarea legislației în vigoare".[11]

Consiliul de Onoare consideră că preluarea fără cost a unor materiale de presa se poate realiza doar în limita a 500 de semne, dar fără a depăsi jumătate din articolul sau știrea în cauză, asigurându-se astfel atât libera circulație a informației, cât și caracterul de "revistă a presei" susținut de paginile de internet în cauză.[11]

În mod obligatoriu, în aceste cazuri, trebuie citată sursa informației.[11]

Bibliografie

Note

  1. 1,0 1,1 1,2 Marina, p. 1
  2. Marina, p. 2
  3. Decret nr.321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor cdep.ro, accesat 8 martie 2009
  4. Ștefan Iancu Proprietatea intelectuală în România googlepages.com, accesat 8 martie 2009
  5. 5,0 5,1 L8/1996 care a abrogat D321/1956 a fost publicată în M.Of. nr. 60 din 26 martie 1996 și conform art. 154 al său a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicare, adică în 24 iunie 1996
  6. Vezi prelungirea discutată la L8/1996
  7. 7,0 7,1 Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (actualizată până la data de 9 august 2006)
  8. Lege nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (vechea formă) cdep.ro, accesat 8 martie 2009
  9. Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe legi-internet.ro, accesat 8 martie 2009
  10. 30 de zile de la publicarea în M.Of. nr. 587/30 iun. 2004, conform art. II din L285/2005
  11. 11,0 11,1 11,2 CRP solicita interventia ORDA pentru respectarea drepturilor de autor pe Internet, 4 noiembrie 2005, HotNews.ro, accesat la 29 iunie 2015

Legături externe


*Conținutul reprezintă o adaptare după textul original publicat pe Wikipedia:Drepturi de autor în România.