444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara

De la Wikishop, enciclopedia shoppingului
Jump to navigation Jump to search

444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara este o carte ce conține, după cum o sugerează chiar numele său, momente cheie din biografia istoricului alături de ideile, opiniile și obsesiile sale în ceea ce privește trecutul, actualitatea și în general lucrurile cu adevărat importante din viață. Paginile acestei cărți îi dezvăluie cititorului cele mai importante momente trăite de Neagu Djuvara, relatate de însuși autorul cărții în nu mai puțin de 444 de fragmente cu adevărat memorabile.

Fragment din carte:

"Viața lui Neagu Djuvara începe sub semnul aventurii și al peregrinărilor. Pe când avea doar un an, tatăl său se hotărăște să-și trimită soția și cei doi copii în Franța, pentru a-i pune la adăpost de agitația războiului abia început. Urmau să ajungă la Le Havre, unde bunicul din partea tatălui, ambasador al României în Belgia, se retrăsese împreună cu guvernul și Curtea Regală belgiană din țara ocupată de germani. Au pornit către Franța cu tot ce mai aveau, "un fișic de napoleoni și cele câteva bijuterii". Numai că, pe atunci, în Franța nu se putea ajunge decât traversând Rusia, o țară aflată în plină revoluție bolșevică. A avut loc astel un episod memorabil, parcă desprins din filmele lui Eisenstein.

« Biata mama, la vârsta de 33 de ani, cu doi copii - Răzvan, de patru ani, și eu, de un an și ceva cu o sora mai tânără, Ioana Grădișteanu, care nu era măritată, și cu un frate bolnav (ultimul dintre Gradisteni, care înnebunise pe front și pe care voia să-l ducă la un sanatoriu), a plecat prin Rusia, însoțită de o tânăra guvernanță elvețiancă, Schwester Frieda, de 20 de ani. Ajungem, de la Odessa, cu un tren rusesc de pe vremea țărilor, la Petrograd, Sankt-Petersburg, unde ni s-au confiscat pașapoartele. De ce? dați seama că, la declanșarea Marii Revoluții rusești, poliția își făcea meseria. Ea a confundat numele elvetiencei noastre, Schwester Frieda, cu o spioană germană pe care o căutau. Și cu asta ne-au blocat o lună la Sankt-Petersburg, abia după o luna s-au lămurit lucrurile. Un director de la Ministerul de Interne i-a spus [mamei]: «Doamna, ne cerem iertare, a fost o eroare, veniți mâine dimineață, că bolșevicii iau puterea.» Mama s-a dus a doua zi, cu sora-să, lăsându-ne pe noi, copiii, dincolo de Neva cu tânăra guvernanță și cu fratele nebun. Când să treacă înapoi, a văzut că toate podurile erau ocupate de Armata Roșie... A văzut mergând în față ei, de-a lungul Nevei, un ofițer. A alergat după el, l-a luat de mânecă și i-a vorbit franțuzește: «Domnule ofițer, va rog, ajutați-mă să trec podul, am copiii dincolo.» Ofițerul s-a întors și a întrebat-o sever: «Sunteți franțuzoaică?» Mama a ezitat, dar a ales adevărul: «Nu, domnule, sunt româncă.» S-a îmblânzit imediat ofițerul: «Săracii români, noi i-am atras în nenorocirea asta.» Și omul, riscând să fie împușcat, s-a întors din drum și a negociat cu pichetul de santinele. Iar mama a reușit să treacă podul. A urcat toată familia într-o birjă și a luat ultimul tren către Helsinki de la Petrograd, Sankt-Petersburg, înainte că bolșevicii să închidă toate granițele. Asta e primul miracol din viața mea. Am ieșit din Petrograd chiar în ziua Marii Revoluții de la 25 octombrie 1917...» "

Magazine online

Libris - 444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara